Shining balls...

The butterfly...

Lumea vazuta prin globul de cristal

Fotografia e un macro facut la o biluta de sticla de 1 cm diametru, prin care se vede o panorama din balconul de la etajul 6 unde locuim. Trebuie sa marturisesc ca m-am chinuit putin pana am reusit s-o fac...

Un pranz in 2...

Porumbeii - pasari frumoase si istete. Vechii egipteni si romanii ii foloseau pentru a trimite mesaje. Acum porumbeii sunt crescuti si ca hobby sau pentru concursuri. Fie ca ii intalnim pe terasa balconului nostru cautand ceva de ciugulit, fie ca ii intalnim cu zecile prin parcuri, porumebii, aceste pasari parca mai putin insemnate ne pot da noua - "oamenilor mari" - o lectie de viata! Traim intr-o lume aflata intr-o continua alergare, traim in secolul vitezei, parca nici nu sesizam cum trece viata pe langa noi fara sa ne intrebe de "sanatate". O lume ahtiata dupa placeri, egoista si rece. Ne-am putea intreba: cand am facut ultima oara o fapta buna? Cand am intins ultima data o mana de ajutor cuiva aflat in nevoie, am dat o bucata de paine cuiva flamand, sau o haina unui copil sarman?
Am iesit intr-o dupamasa in parc cu aparatul foto sa le fac poza porumbeilor! Dupa ce le-am dat seminte si paine, i-am urmarit sa le surprind mediul in care se desfasoara, cum se comporta... iar spre surprinderea mea, unii au reactionat mai bine decat ar face unii oameni in ziua de azi. Au impartit o coaja de paine. Din pacate azi, intre oameni se aplica mai mult teoria "Ce-i al tau e si al meu, ce-i al meu e doar al meu!" Asta e viata... uitam uneori sa facem bine, sa fim darnici, sa impartim chiar si o coaja de paine. Tu trebuie sa fii bogat ca sa fii darnic, nu trebuie sa dai din surplusul tau... imparteste din putinul pe care-l ai! Asta e o virtute! Aceste pasari care isi fac loc in viata noastra "abuziv" mazgalind geamurile masinii sau facand mizerie prin balconul nostru, ne pot da o lectie despre omenie.
Apropo de asta, mi-am adus aminte de o poezie (daca o pot numi asa), spusa de mama cand eram mica, care suna in felul urmator:

"Din bucata mea de paine,
Am hranit un om si-un caine.
Cainele ma recunoaste,
Omul nu ma mai cunoaste".

Frumusetea florilor...

Un stol de randunele...

"Un stol de rândunele cu aripi diafane/ Inundă cerul toamnei zburând spre asfinţit./ Eu le-nsoţesc cu gândul chiar după ce-au pierit,/ Surpând văzduhul roşu cu repezi caravane. / Acest amurg de sânge pe loc mi-a răscolit/ Aprinsul dor de tine cu deznădejdi sărmane,/ Arzând înăbuşite în clocotiri vulcane./ Şi, din păcate, dorul nici astăzi n-a murit.../ De-atunci, în mine, plânsul şi timpu-mi îngheţară/ În munţi imenşi de vise dintr-un destin divers./ Dar rănile-amăgirii s-au strâns într-o comoară/ Ce se revarsă-n flăcări şi se transformă-n vers,/ Iar el proclamă-n cântec, prin melodia-i clară,/ Că dragostea e legea supremă-n univers!"

Povestea unui fotograf

O zi insorita de primavara, perfecta pentru a explora plenitudinea naturii... O iau de mana si-i soptesc:
-Vino! Sa pornim intr-o plimbare. Ea imi zambeste tandru, imi ofera mana si spune:
-Sigur dragule! dar in ochii-i mari se citeste tristete, sufletul ii suspina, simte o apasare, ceva ce nu-i da liniste...
Dar totusi, pornim la drum. Natura ne astepta parca bucuroasa de dorinta noastra de a o explora. Ajung langa un parau limpede, ma instalez bucuros, imi scot aparatul, inima imi arde de nerabdare sa explorez totul... La un moment dat, dupa cateva ore de singuratate, ea imi spune cu tristete si frica:
-Spune-mi, pe cine iubesti mai mult?
Ma opresc putin din starea euforica in care eram si parca revin la realitate, o iau de mana, o imbratisez si ii spun:
-Te iubesc cum nu iubesc nimic. Te visez cum nu visez nimic. Ti-am scris numele pe fiecare piatra care mi-a ranit talpile goale de oboseala si strigatul lor mi-a urmarit anii! Ti-am scris numele in scoarta fiecarui copac ce mi-a umbrit visurile si blestemul lor mi-a urmarit dragostea. Ti-am ingropat numele in adancurile cerului pentru a-l avea mereu deasupra mea. Ti-am ascuns chipul in fiecare peisaj ce imi cutremura fiinta, in fiecare zecime de secunda care imortaliza starea mea de spirit! Totul am vazut prin ochii tai, prin zambetul tau, prin iubirea ce mi-o porti! Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla, ca ochii mei sunt cand senini, cand verzi, ca port ninsori sau port noroi pe tampla, ai sa ma ierţi ca nu pot trai fara tine si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti, mie pierzandu-te-mi va fi mai bine, eu tristul cel mai liber dintre toti!

Misterious sky...

Cerul - De mii de ani este martorul tacut al noptilor fericite sau triste, de mii de ani este inspirate pentru scriitori, poeti, romantici. Si totusi, a ramas neschimbat... Vedem acelasi cer, cu aceleasi stele precum stramosii nostri. Insa ocazional, acest martor credincios este obturat total sau partial de nori. Intr-un calidoscop de forme si culori, acestia orneaza panza de un albastru imaculat al cerului aducand tristete si fericire.

Atunci, oare cine este mai misterios?