Povestea unui fotograf

O zi insorita de primavara, perfecta pentru a explora plenitudinea naturii... O iau de mana si-i soptesc:
-Vino! Sa pornim intr-o plimbare. Ea imi zambeste tandru, imi ofera mana si spune:
-Sigur dragule! dar in ochii-i mari se citeste tristete, sufletul ii suspina, simte o apasare, ceva ce nu-i da liniste...
Dar totusi, pornim la drum. Natura ne astepta parca bucuroasa de dorinta noastra de a o explora. Ajung langa un parau limpede, ma instalez bucuros, imi scot aparatul, inima imi arde de nerabdare sa explorez totul... La un moment dat, dupa cateva ore de singuratate, ea imi spune cu tristete si frica:
-Spune-mi, pe cine iubesti mai mult?
Ma opresc putin din starea euforica in care eram si parca revin la realitate, o iau de mana, o imbratisez si ii spun:
-Te iubesc cum nu iubesc nimic. Te visez cum nu visez nimic. Ti-am scris numele pe fiecare piatra care mi-a ranit talpile goale de oboseala si strigatul lor mi-a urmarit anii! Ti-am scris numele in scoarta fiecarui copac ce mi-a umbrit visurile si blestemul lor mi-a urmarit dragostea. Ti-am ingropat numele in adancurile cerului pentru a-l avea mereu deasupra mea. Ti-am ascuns chipul in fiecare peisaj ce imi cutremura fiinta, in fiecare zecime de secunda care imortaliza starea mea de spirit! Totul am vazut prin ochii tai, prin zambetul tau, prin iubirea ce mi-o porti! Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla, ca ochii mei sunt cand senini, cand verzi, ca port ninsori sau port noroi pe tampla, ai sa ma ierţi ca nu pot trai fara tine si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti, mie pierzandu-te-mi va fi mai bine, eu tristul cel mai liber dintre toti!

Misterious sky...

Cerul - De mii de ani este martorul tacut al noptilor fericite sau triste, de mii de ani este inspirate pentru scriitori, poeti, romantici. Si totusi, a ramas neschimbat... Vedem acelasi cer, cu aceleasi stele precum stramosii nostri. Insa ocazional, acest martor credincios este obturat total sau partial de nori. Intr-un calidoscop de forme si culori, acestia orneaza panza de un albastru imaculat al cerului aducand tristete si fericire.

Atunci, oare cine este mai misterios?

Florile...

"Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute şi-ţi gângure crâmpeie de voroave. Altele mici şi proaste şi gângave au ochi adânci şi-ntrebători de ciute. Sunt flori cu străluciri de spade goale, flori cu obraji şi gene lungi de îngeri, flori îmbrăcate-n platoşe şi zale, flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri, flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale şi flori care te iartă că le-nsângeri."

Please, don't kill the nature!

Spring flowers

"Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele care se înfioară sub numele tău să-şi înalţe mireasmele în suavitatea albă a unei chemări. Tu eşti tăria ce se ridică în copacii mei şi le înfloreşte crengile în ciorchini grei de culoare cu un zâmbet copilăresc..."

O mica iesire intr-o padurice...