sâmbătă, 2 mai 2009

Povestea unui fotograf

poveste

O zi insorita de primavara, perfecta pentru a explora plenitudinea naturii... O iau de mana si-i soptesc:
-Vino! Sa pornim intr-o plimbare. Ea imi zambeste tandru, imi ofera mana si spune:
-Sigur dragule! dar in ochii-i mari se citeste tristete, sufletul ii suspina, simte o apasare, ceva ce nu-i da liniste...
Dar totusi, pornim la drum. Natura ne astepta parca bucuroasa de dorinta noastra de a o explora. Ajung langa un parau limpede, ma instalez bucuros, imi scot aparatul, inima imi arde de nerabdare sa explorez totul... La un moment dat, dupa cateva ore de singuratate, ea imi spune cu tristete si frica:
-Spune-mi, pe cine iubesti mai mult?
Ma opresc putin din starea euforica in care eram si parca revin la realitate, o iau de mana, o imbratisez si ii spun:
-Te iubesc cum nu iubesc nimic. Te visez cum nu visez nimic. Ti-am scris numele pe fiecare piatra care mi-a ranit talpile goale de oboseala si strigatul lor mi-a urmarit anii! Ti-am scris numele in scoarta fiecarui copac ce mi-a umbrit visurile si blestemul lor mi-a urmarit dragostea. Ti-am ingropat numele in adancurile cerului pentru a-l avea mereu deasupra mea. Ti-am ascuns chipul in fiecare peisaj ce imi cutremura fiinta, in fiecare zecime de secunda care imortaliza starea mea de spirit! Totul am vazut prin ochii tai, prin zambetul tau, prin iubirea ce mi-o porti! Tu sa ma ierti de tot ce mi se-ntampla, ca ochii mei sunt cand senini, cand verzi, ca port ninsori sau port noroi pe tampla, ai sa ma ierţi ca nu pot trai fara tine si daca n-ai sa poti si n-ai sa poti, mie pierzandu-te-mi va fi mai bine, eu
tristul cel mai liber dintre toti!

7 comentarii:

  1. buna povestea! insa consider ca poate fi povestea oricui, nu doar a unui fotograf. Nu am putut gasi in poveste nimic specific unui fotograf.

    RăspundețiȘtergere
  2. Toti suntem indragostiti de ceva, ideea e ce loc ocupa asta in viata noastra. Fiecare intelege povestioara in dreptul lui...

    RăspundețiȘtergere
  3. Mesterul Manole a renuntat la dragoste pentru a arta. Si totusi nu contine elemente specifice constructorilor. Arta de orice natura cere sacrificii, de multe ori prea dure si scumpe, de multe ori nu esti inteles de societate, de cei de laga tine, si cel mai dureros, de partenerul de viata. Specificul fotografului ii da culoare povestii, aporopo de pasiunea noastra comuna. Toate bune

    RăspundețiȘtergere
  4. Super !!! as zice mai multe dar nu ma pricep la cuvinte! mai privesc si poate imi revin ! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ma pricep eu inca prea mult la foto... dar asta e superba

    RăspundețiȘtergere
  6. Ti-as da nota 10 pt asta... dar mi se pare cam putin. 10 e o nota fff mica ;)) fotografia si chiar si povestea sunt complet superbe, am ramas fara cuvinte ;)) pe bune.

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte buna ideea subliniata de imagine "Viata trece, fotografia ramane"

    RăspundețiȘtergere